Zvârcolirea legislativă din jurul legilor justiţiei şi codurilor, care ne afectează viaţa de circa un an şi jumătate, poate fi descifrată prin raportare la interpretările date de Curtea Constituţională cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu: Decizia 405/2016 şi Decizia 392/2017. Actualul proiect de modificare a Codului Penal ne propune ca art. 297—Abuzul în serviciu să arate aşa:

Textul actual
(1) Fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos* și prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică.
Notă: *) Prin sintagma „îndeplineşte în mod defectuos” se înţelege „îndeplineşte prin încălcarea legii.”
(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează și fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, îngrădește exercitarea unui drept al unei persoane ori creează pentru aceasta o situație de inferioritate pe temei de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, apartenență politică, avere, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecție HIV/SIDA.
Textul propus
(1) Fapta funcţionarului public, aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu reglementate expres prin legi, ordonanţe de guvern sau ordonanţe de urgenţă, care refuză să îndeplinească un act sau îl îndeplineşte prin încălcarea atribuţiilor astfel reglementate, a unor dispoziţii exprese dintr-o lege, ordonanţă de guvern sau ordonanţă de urgenţă, în scopul de a obţine pentru sine, soţ, rudă sau afin până la gradul II inclusiv, un folos material necuvenit şi prin aceasta cauzează o pagubă certă şi efectivă mai mare decât echivalentul unui salariu minim brut pe economie sau o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 5 ani sau amendă.
(2) [nemodificat].
(3) Dispoziţiile alineatelor (1) şi (2) nu se aplică în cazul elaborării, emiterii şi aprobării actelor adoptate de Parlament sau Guvern.

Discutăm în acest podcast despre miturile ţesute în jurul infracţiunii de abuz în serviciu (că nu ar fi incriminată în democraţiile occidentale avansate sau că ar fi strict de sorginte sovietică) şi explicăm de ce această infracţiune nu ar putea lipsi din Codul Penal sau din Legea 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie. În context, amintim despre incriminarea abuzului în serviciu încă din vremea lui Cuza şi despre obligaţiile pe care statul român şi le-a asumat prin ratificarea Convenţiei penale privind corupţia (Strasbourg, Consiliul Europei, 1999—GRECO şi Comisia de la Veneţia sunt relevante aici) şi prin ratificarea Convenţiei ONU împotriva corupţiei (New York, Naţiunile Unite, 2003).

Legat de abuzul în serviciu, te-ar mai putea interesa podcasturile noastre recente despre amnistie/graţiere şi criza politică legată de Justiţie sau cele mai vechi, despre Raportul GRECOprotocoalele secrete ori legile justiţiei, dar şi interviurile mai vechi despre modificarea codurilor, despre sfera justiţiei şi chiar despre procurori. De asemenea, îţi mai recomandăm cronologia ştirilor privind modificarea Codului Penal şi poziţia prietenilor de la Funky Citizens cu privire la redefinirea abuzului în serviciu.

Acest podcast cuprinde declaraţii ale deputaţilor Stelian Ion (USR) şi Eugen Nicolicea (PSD) [link]. Sursa foto: [arhivă personală].

 Editor coordonator: Paul Chioveanu. Comentatori: Paul Chioveanu şi Codru Vrabie. Episod înregistrat în data de 17 iulie 2018.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *