Începutul

Dar să vă povestesc pe scurt cum am ajuns aici:

De câţiva ani, societatea civilă din România, în special organizaţiile dedicate bunei guvernări, se află într-o mare dificultate. Lipsa fondurilor dedicate, româneşti sau internaționale, degringolada cu fondurile europene (mă refer la cele structurale – în care statul este actorul cheie), încercarea de-a atrage noi surse de finanțare… Dar și inabilitatea multora dintre noi, „oengiști” (cum ni se spune sau cum ne spunem între noi), de-a ne repoziționa în fața publicului nostru, în relația cu instituțiile și faţă de cauzele pentru care luptăm. Mai presus de orice, timpul trece! Astfel, din niște tineri energici și luptători, am devenit mai calculați, mai așezați. Am ajuns în situația în care organizaţiile româneşti de acest fel se pot numara pe degete.

În 15 ani de activism civic („oengism,” dacă vreţi), am ajuns să cunosc sute de oameni care au lucrat din pasiune și convingere în câte o organizație, apoi în alta, un proiect aici, alt proiect acolo. Din motive obiective (și unul poate prea real – dificultatea asigurării un venit decent, măcar mediu, dar să fie constant!), mulţi dintre aceşti oameni au ales să-și încerce norocul în altă țară sau în alt domeniu. Însă cred că există şi o latură pozitivă a acestui neajuns: acești oameni sunt o parte însemnată din cei care au ieșit pe stradă, manifestând împotriva unor politici sau decizii discreționare ale ultimelor guverne: Hala Matache, Roșia Montană, Colectiv, Ordonanța 13 și multe altele.

Mă număr și eu printre acești oameni, chiar dacă încă mă zbat, mă străduiesc şi sper să reușesc să mai lucrez în domeniu. Pentru că zău că-mi place ideea de bună guvernare! Așa că, într-o astfel de perioadă grea, de reflecții, a apărut proiectul Ipoteze. Deocamdată, îl susţinem în regim de voluntariat, dar credem că e un proiect valoros şi că va atrage resursele financiare necesare pentru a oferi un produs de calitate.

Ideea proiectului are la bază plăcerea noastră permanentă de-a înțelege ce se întâmplă în politică și societate. Da, pentru noi e o plăcere, nu doar curiozitate, nu doar interes profesional. Cum unii se relaxează la bere sau la cafea discutând despre mașini, fete sau fotbal, așa și noi: discutăm politica curentă, facem predicții despre ce o să se întâmple sau pur și simplu râdem, glumim de ce-a mai zis, ce-a mai făcut câte un politician.

Plăcerea asta se combină cu cea de a asculta podcasturi internaționale (pentru că românești nu prea avem). Poate nu mă credeți, dar podcastul este un instrument foarte util în a-ți liniști setea de cunoaștere, măcar internațională. Prin contrast, la noi, principalele instrumente de informare nici nu potolesc setea de cunoaştere, nici nu oferă vreo plăcere: TV-ul este saturat de eternii analiști, infestați de interesele patronilor de media; presa scrisă este pe patul de spital, tabloidizată excesiv; noile instrumente de social media (facebook-ul în special, twitter-ul mai puțin) sunt deja împărțite în tabere pro și contra, aproape fără socializare – împărtășirea şi dezbaterea unor evenimente într-un climat neutru îmi lipsesc!

Am exagerat puțin, dar câți dintre noi nu am trecut prin starea de frustrare, în care am vrut să închidem și să ascundem televizorul? Sau cea de enervare, în care, de exemplu, am vrut să-i spunem unui prieten nemaivăzut de ani de zile în carne și oase, ci doar pe facebook, că „ești un bou, pesedist, rasist, penelist, userist ori (mai nou) cioloșist”?

Așa că ne-am reunit sub un microfon de radio, să înregistrăm podcasturi româneşti, pentru publicul românesc; oriunde s-ar afla, în ţară sau peste hotare, nouă ne e egal. Suntem, fix așa cum ne-am prezentat în descrierea de pe site, trei oameni pasionați de bună guvernare. Fiecare dintre noi e specializat pe câte o zonă: Mihnea – analiză și comunicare politică (în special internațională); Codru – politici publice, integritate și drept constituțional; eu, Paul, undeva la mijloc – activist de drepturile omului cu interese în politicile publice, transparență în cheltuirea banului public și analiză politică.

Începem aceste podcasturi nu pentru că ne dorim să ne auzim online, ci pentru că ne dorim ca, în tot acest peisaj media, să aducem niște voci neutre (ale noastre, pentru început), să traducem evenimentele importante din societate pe înţelesul oamenilor. Să facem asta cu calm, cu gândul la soluţii, nu la vinovăţii. Și, dacă încă ne mai bâlbâim şi ne repetăm în idei, uneori, cu zgomote de pahar sau muzică de bar pe fundal, să ne iertați – suntem la început și nici nu avem toată tehnica necesară. Mai mult, de multe ori ne cuprind şi pe noi emoțiile.

Așteptăm mesajele voastre și promitem să îmbunătățim calitatea podcasturilor, dacă și voi promiteți să ne ascultați și să ne sprijiniţi în demersul ăsta.

Ok, acum, că am scris aceste rânduri, cred că am găsit ce căutam:

Ipoteze

 Autor: Paul Chioveanu.  Detalii despre echipă, podcasturile Ipoteze în căşti şi celelalte produse  Telegraful  se găsesc la telegraful.net/despre-noi. Poţi sprijini proiectele noastre prin curajinainte.org/donatii.