Category :

Guvernul Dăncilă a anunțat, pe parcursul ultimelor două luni, lansarea unor pachete de investiții strategice pentru România. Aceste investiții ar necesita un efort bugetar consistent din partea Guvernului. Totuşi, niciunul dintre miniştri nu a explicat nevoia sau sprijinul popular, motivația guvernamentală ori, măcar, ordinea de prioritate în realizare.

Se nasc câteva întrebări la care guvernanții ar trebui să răspundă, pentru ca demersul lor să fie nu doar senzațional, ci și credibil. Eu mi-am pus aceste întrebări și mi-am aşternut aici gândurile şi reacţiile, pentru a putea găsi răspunsurile, atunci când voi mai asculta sau citi declaraţii ale guvernanţilor pe acest subiect. Vă invit și pe voi la un asemenea exercițiu.

Întrucât Guvernul nu a oferit vreo analiză ori vreo explicaţie, noi, cetățenii implicați și interesați, ne putem pune următoarele întrebări, atunci când ascultăm discursul liderilor puterii: sunt aceste proiecte viabile?, merită ele susținerea noastră? sau este o încercare de a muta atenţia de la justiție, muncă/pensii şi fiscalitate? Întrebările sunt la fel de valide şi acum, după momentul anunţului, dar și mai târziu, atunci când proiectele anunţate vor trece de la stadiul „pe hârtie” la acţiuni concrete, cu demararea lucrărilor.

Noutatea absolută este că investițiile vor fi realizate prin noua lege a parteneriatului public-privat. De aici rezultă şi suspiciunile oglindite în întrebările de mai sus: dacă există sprijin popular sau proiectele chiar erau de mare prioritate pentru Guvern, le-am fi văzut oglindite într-un plan multi-anual de investiţii guvernamentale direct de la buget; iar o abordare înţeleaptă ar fi fost să începem cu nişte proiecte mai puţin ambiţioase, cel puţin până când ne lămurim că noua lege PPP nu are hibe sau deficienţe structurale şi că nu creează probleme suplimentare în teren.

În două ședințe de Guvern, 24 mai și 28 iunie, premierul Viorica Dăncilă a anunțat public, destul de intempestiv, intenţia de realizare a unor proiecte majore de investiții, în parteneriat public privat. Proiectele anunțate ating puncte nevralgice ale societății românești: infrastructură rutieră, noi spitale și, bonus, un complex turistic de schi. Termenele prevăzute pentru demararea procedurilor reprezintă un adevărat record pentru administraţia românească. Cele două anunţuri cuprind următoarele proiecte:

  • autostrada Ploiești-Comarnic-Brașov;
  • autostrada Tg. Mureș-Tg. Neamț-Iași-Ungheni;
  • autostrada București-Craiova-Lugoj;
  • orașul medical universitar complex „Carol Davila,” în nordul capitalei;
  • operarea de servicii pentru cele 15 spitale din rețeaua CFR;
  • o bancă naţională de sânge, plasmă umană şi celule stem;
  • spitalul Regional Timişoara;
  • spitalul Regional Brăila-Galaţi;
  • amenajarea râurilor Argeş şi Dâmboviţa pentru navigaţie;
  • construirea Aeroportului Bucureşti Sud;
  • canalul Siret-Bărăgan;
  • o fabrică de mijloace de transport electrice;
  • un nou complex turistic de schi în Masivul Făgăraş.

În ședința din 24 mai, Viorica Dăncilă a menționat că „studiile de fundamentare necesare se vor finaliza în maximum trei luni începând de astăzi”; anunţul din 28 iunienu a mai cuprins o menţiune similară și pentru ultimele 8 investiții. Tot în 24 mai, Viorica Dăncilă anunţa că „se constituie un termen de un an de zile pentru crearea unui fond special de finanțare a contractelor parteneriatului public-privat la nivel național.” Iniţial, am bănuit că finanţarea ar putea fi asigurată prin deja celebrul Fond Suveran de Dezvoltare și Investiții, proiect adoptat de Parlament la începutul lunii iunie; abia pe 10 iulie, Liviu Dragnea a explicat că fondul dedicat PPP s-ar putea alimenta din veniturile suplimentare prevăzute prin legea offshore.

Până în acest moment, Guvernul propune 13 mari investiții pentru a fi realizate prin PPP. Până la proba contrarie, pe baza PPP, contribuţia financiară a statului român poate fi mai mică decât în cazul unor investiţii guvernamentale directe, aşa cum decurge din recent adoptata Ordonanţă de Urgenţă 39/2018:

  • Art. 1, alin. (2) „Parteneriatul public-privat are ca obiect realizarea sau, după caz, reabilitarea și/sau extinderea unui bun sau a unor bunuri care vor aparține patrimoniului partenerului public și/sau operarea unui serviciu public, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență.”
  • Art. 3 „Mecanismul parteneriatului public-privat este caracterizat de (…) lit. c) finanțarea proiectului, în principal din fonduri private și, după caz, prin punerea în comun a fondurilor private cu fonduri publice.”

De unde va face rost statul de acești bani, de ordinul a miliarde de euro? Fondul Suveranar fi putut fi o soluţie, dar situaţia este incertă până la soluţionarea sesizării introduse la CCR de către Președinte; dacă fondul dedicat pentru PPP este cel prevăzut în legea offshore, incertitudinile sunt şi mai mari. În plus, cine poate crede că studiile de fundamentare pentru aceste proiecte-gigant vor fi realizate în numai 3 luni? De curând, Guvernul a refuzat un acord cu Banca Mondială pentru realizarea autostrăzii Ploiești-Brașov, motivând că se poate descurca și singur.

Cartea pe care mizează Guvernul Dăncilă este legea parteneriatului public-privat. Aceasta a mai fost jucată și anunțată sonor și de alte guverne, dar toate au eșuat, pentru că România încă nu are niciun proiect realizat pe baza PPP:

  1. Guvernul Năstase a dat prima ordonanță în 2002; reglementarea avea ca obiect proiectarea, finanțarea, construcția, exploatarea, întreținerea și transferul bunurilor publice, pe baza parteneriatului public-privat.
  2. Nu a funcționat, aşa încât Guvernul Tăriceanu a abrogat în 2006 ordonanţa din 2002 și a introdus altă reglementare, cu privire doar la achizițiile publice şi concesiuni, care numai includea și parteneriatele.
  3. Pe vremea Guvernului Boc, legea 178/2010 a reintrodus „reglementarea inițierii și realizării de proiecte de parteneriat public-privat pentru lucrări publice în diverse sectoare de activitate, cu finanțări private”;
  4. În 2016, pe vremea Guvernului Cioloș, legea 100/2016 a abrogat legea din 2010, renunţând la PPP în favoarea concesiunilor de lucrări și de servicii.

„Nu a fost niciodată în România o lege a parteneriatului public-privat care să aibă succes. Este, în primul rând, vorba de o deblocare a legislației, este vorba de o comprimare a termenelor de atribuire a contractelor pe baza unui studiu de fundamentare prin care se face selecţia partenerilor privaţi,” arăta premierul Dăncilă, în şedinţa de guvern din 10 mai. Pentru a demonstra superioritatea noii reglementări, Viorica Dăncilă a mai adăugat că „legea este clară, se poate aplica în mod direct. Totuși, pentru o bună înțelegere a legii, se va elibera un ghid de bune practici, care nu este obligatoriu, dar care poate fi folosit ca un îndrumar.”

Fără PPP, România a reușit „performanța” de a construi doar 24 de km de autostradă în 2017 și câțiva kilometri în 2018. Din fondurile europene puse la dispoziţie din 2014 încoace pentru domeniul infrastructură mare, România încă nu a reuşit să construiască nimic, chiar dacă e sprijinită constant de Corina Crețu, comisarul european pentru politică regională. Conform vicepremierului Viorel Ștefan, doar pentru primele 5 investiții (cele anunţate în 24 mai), necesarul de resurse financiare este estimat între 15 și 20 de miliarde de euro, pentru o perioadă scurtă de timp—maximum 5 ani. Din această perspectivă, promisiunile Guvernului par să fie vorbe goale.

Finanțarea se poate realiza fie integral din resursele asigurate de partenerul privat, fie din resurse puse în comun de partenerul privat şi partenerul public, fiind exclusă posibilitatea finanţării integrale din fondul pentru PPP. Unde îi va găsi Guvernul României pe acești parteneri privaţi, cu rol de investitori? China și-a făcut deja cunoscută intenția de a investi în România, ultima oară chiar în noiembrie 2017. Dar, pe atunci, Guvernul Tudose discutase alte mari proiecte strategice: investiții în reactoarele de la Cernavodă și în portul Constanța. În paralel, pe perioada ultimului an şi ceva, retorica guvernanţilor este puternic îndreptată împotriva activităţii investitorilor străini, împotriva ambasadelor și reprezentanţilor UE. Astfel, pare aproape imposibilă găsirea unor parteneri (a se citi investitori) pentru proiectele anunţate.

Aşadar, nu ştim sigur dacă e viabilă şi fără de cusur reglementarea PPP în sine; nu ştim de unde au apărut cele 13 proiecte anunţate; nu ştim dacă există sprijin popular pentru realizarea acestor investiţii; nu ştim sigur de unde va fi asigurată finanţarea; nu ştim dacă există parteneri privaţi interesaţi de aceste proiecte; nu ştim ce alte efecte pot angrena aceste 13 proiecte în economia orizontală. Știm doar că „Guvernul poate decide prin hotărâre că anumite proiecte pe care le consideră strategice să fie pregătite şi atribuite, în numele partenerilor publici care urmează să le implementeze,” aşa cum se arată în nota de fundamentare care însoțește HG 357/2018.

Cu alte cuvinte, vedem multă putere discreţionară în anunţul privind cele 13 proiecte, iar tocmai puterea discreţionară a fost motivul pentru care nu au funcţionat reglementările precedente, din 2002 şi 2010. La distanţă de câte 8 ani, majoritatea parlamentară care cuprinde PSD ne mai serveşte câte o astfel de reglementare, iar noi ne putem da seama imediat că nu e deloc „pe bune,” pentru că prea multă putere discreţionară contravine principiilor de liberă competiţie pe care este construită piaţa comună europeană. Prin urmare, sunt tentat să trec anunţurile Guvernului Dăncilă despre aceste proiecte la categoria „promisiunilor electorale,” până ce voi primi răspunsuri la întrebările de mai sus.

 Autor: Paul Chioveanu.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *